Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, datând din secolul al XVII-lea, se găseşte în centrul localităţii Novoseliţe şi este considerat unul dintre cele mai valoroase monumente arhitectonice din Ucraina. Conform unei inscripţii din interiorul edificiului, acesta a fost construit în anul 1669, de către un meşter local, Kocealovici. Biserica este formată din trei părţi: naos, pronaos şi altar. Altarul şi pronaosul au aceeaşi lăţime. Naosul şi altarul sunt prevăzute cu un acoperiş în două ape. Deasupra pronaosului începe turnul rectangular care se termină cu un vârf ascuţit. Vechea clopotniţă este prevăzuta cu un balcon. Turnul este învelit cu şiţă şi este împodobit cu traforuri. Acoperişul altarului este mai jos decât cel al navei şi pronaosului, care împarte faţada în două galerii. Edificiul este construit din grinzi late de stejar, îmbinate în cheotori, împodobite cu sculpturi în formă de floarea soarelui, din lemn de tei. Iniţial, a fost luminată cu geamuri mici, iar mai târziu acestea au fost înlocuite cu geamuri tăiate în partea de sus, prevăzute cu sticlă rotundă. Ancadramentul este realizat din lemn de stejar.
Unicate sunt picturile interioare, realizate într-un stil popular deosebit, care completează arhitectura bisericii, transformând-o într-un ansamblu de o valoare inestimabilă.
Pictura Rugăciunea a fost executată în 1673 la comanda lui Iura Ivanisin, iar icoana Sf. Nicolae în 1776, comanditarii fiind fraţii Aţkanici. O altă reprezentare de o valoare estetică deosebită, Patimile lui Andrei, rămâne anonimă atât din punct de vedere al pictorului, cât şi al comanditarilor. Pe iconostasul actual, realizat în secolul al XIX-lea, sunt reprezentate cele 12 patimi ale lui Iisus.
Din 1990 biserica este declarată monument istoric.
În curtea bisericii se află clopotniţa construită în secolul al XVII-lea. La început, aceasta a fost parte integrantă a bisericii, însă greutatea ei a afectat stabilitatea turnului. Din acest motiv, în secolul al XVIII-lea locuitorii satului au reconstruit clopotniţa lângă biserică, mutând şi cele trei clopote mari. Unul dintre clopote conţine inscripţia Sosujfalu, numele sub care satul a fost atestat documentar în anul 1802.