Gospodăria este specifică satelor răsfirate din comitatul Ugocea. Materialele de construcţie bazate pe lemn au fost transpuse în jurul anilor 1920 într-o variantă mai îngrijită, mai migăloasă din punct de vedere al execuţiei meşteşugăreşti. După modelul tradiţional, casa avea o fundaţie de piatră de râu, cu o talpă groasă de stejar care, ca o centură bine închegată, dădea nota de stabilitate viitoarei clădiri. Pereţii erau clădiţi pe nişte stâlpi verticali, între care se montau potici ciopliţi şi crăpaţi cu toporul şi cu barda, ulterior fiind tencuiţi (muruiţi cu lut). Stratul din interior şi exterior era văruit, culoarea exterioară fiind cea albastră (mierâie). Casele erau învelite cu şindrilă (şiţă), ulterior aceste învelişuri fiind înlocuite cu ţiglă. Casa se aşeza perpendicular pe uliţă, având camera curată în faţă, urmată de tindă, iar în spate camera de locuit, în spatele căreia era o cămară de alimente. Casa este prevăzută cu un târnaţ pe toată lungimea ei şi pe porţiunea din faţă. Stâlpii de susţinere sunt din lemn de stejar, tăiaţi la gater, ciopliţi şi strunjiţi cu motive geometrice decorative. Se preconizează ca această casă, situată pe strada principală a localităţii să fie păstrată in situ şi transformată în Casa Muzeu din Turţ. Turţ - Gospodărie
Gospodăria este specifică satelor răsfirate din comitatul Ugocea. Materialele de construcţie bazate pe lemn au fost transpuse în jurul anilor 1920 într-o variantă mai îngrijită, mai migăloasă din punct de vedere al execuţiei meşteşugăreşti. După modelul tradiţional, casa avea o fundaţie de piatră de râu, cu o talpă groasă de stejar care, ca o centură bine închegată, dădea nota de stabilitate viitoarei clădiri. Pereţii erau clădiţi pe nişte stâlpi verticali, între care se montau potici ciopliţi şi crăpaţi cu toporul şi cu barda, ulterior fiind tencuiţi (muruiţi cu lut). Stratul din interior şi exterior era văruit, culoarea exterioară fiind cea albastră (mierâie). Casele erau învelite cu şindrilă (şiţă), ulterior aceste învelişuri fiind înlocuite cu ţiglă. Casa se aşeza perpendicular pe uliţă, având camera curată în faţă, urmată de tindă, iar în spate camera de locuit, în spatele căreia era o cămară de alimente. Casa este prevăzută cu un târnaţ pe toată lungimea ei şi pe porţiunea din faţă. Stâlpii de susţinere sunt din lemn de stejar, tăiaţi la gater, ciopliţi şi strunjiţi cu motive geometrice decorative. Se preconizează ca această casă, situată pe strada principală a localităţii să fie păstrată in situ şi transformată în Casa Muzeu din Turţ.