Localitatea Dobolţ aparţine comunei Halmeu şi are 348 de locuitori. Prima atestare documentară datează din anul 1323, când, în cadrul unui proces referitor la neamul Káta, doi dintre nobilii din Dobolţ, Dominic şi Matei, sunt audiaţi ca martori. Satul apare atunci în forma denaturată
Debouch. Dobolţ făcea parte din zona comitatului Ugocea în care satele erau locuite de nobili mici. Cu alte cuvinte, toţi sau majoritatea locuitorilor din sat posedau titlu nobiliar. Viaţa lor era totuşi extrem de diferită de cea a marilor aristocraţi. Moşiile erau de multe ori minuscule, iar activităţile cotidiene ale micii nobilimi nu se diferenţiau foarte tare de cele ale iobagilor, cuprinzând uneori şi munca pământului. Sărăcia care îi caracteriza chiar şi pe aceşti "nobili" este foarte bine ilustrată într-o conscripţie din anul 1793. Atunci, în sat existau 27 de nobili armalişti, care posedau în total 10 boi, 9 vaci şi 5 porci.
Deşi satele de nobili mici, între care figura şi Dobolţul, formau o zonă compactă, această aşezare a manifestat de-a lungul timpului o anumită izolare, datorată în primul rând mlaştinii Eger care înconjura satul, transformându-l într-o insulă. Această izolare imprimă localităţii caracteristici specifice. Astfel, relaţiile de înrudire dintre nobilii localnici şi cei din satele vecine sunt aproape inexistente. De asemenea, conform unei descrieri din 1796, pământul, deşi de o calitate bună, nu putea fi exploatat la maxim din cauza inundaţiilor. La sfârşitul secolului al XVIII-lea, când în majoritatea satelor agricultura se practica în sistem trienal, aici se păstra mai vechiul sistem bienal, cu o eficienţă mai redusă.
Cea mai importantă personalitate a Dobolţului este profesorul, poetul, şi traducătorul Sándor Gellért (1916-1988). Un ciclu al operelor sale este dedicat de altfel satului în care poetul şi-a petrecut copilăria.
Monumente: