Numărul locuitorilor este de 3112 din care 98% sunt maghiari, şi 2% ucraineni. Jumătatea locuitorilor este de religie calvină, iar cealaltă jumătate greco-catolică.
Prima menţiune a satului este din anul 1332 în registrele dijmei papale. Localitatea a fost în posesia neamului Gut-Keled, ramura Kun de Rozsály. În lipsa descendenţilor, familia a dispărut în cursul secolului al XVII-lea, astfel, satul a ajuns în posesia familiei Barkóczy, iar la începutul secolului al XVIII-lea, prin căsătorie, la familia Károlyi. Satul a fost ars în iunie 1657, în cursul expediţiei de răzbunare armatei poloneze împotriva principelui Transilvaniei Gheorghe Rákoczi al II-lea. Satul este cunoscut ca locul ultimei diete a curuţilor organizate între 11 şi 18 februarie 1711. Principele Francisc Rákoczi al II-lea de aici a pornit în Polonia, ca, datorită păcii încheiate, să nu mai întoarcă în ţară.
Satul a fost ars din nou în 1717 de tătari, cu această ocazie şi castelul de la margine a fost devastat, nefiind reconstruit ulterior.
Obiective turistice: biserica reformată gotică şi curia Zselinszky (sec. 19).