Biserica medievală a satului a devenit reformată pe parcursul secolului al XVI-lea. După întoarcerea la catolicism a familiei Perényi, aceasta redă biserica în stare ruinată credincioşilor romano-catolici (1744). Între timp, numărul credincioşilor romano-catolici se înmulţise din pricina colonizării familiilor şvăbeşti, devenind astfel necesară construirea unei noi biserici. Piatra de fundaţie a fost pusă în anul 1814, construcţia s-a desfăşurat cu mici întreruperi, turnul realizându-se în anul 1827. Credincioşii au susţinut financiar construirea corului, cu condiţia ca episcopul să le doneze vechea orgă a catedralei din Satu Mare. Biserica actuală, construită pe locul celei medievale, a fost realizată în stil baroc târziu cu elemente clasiciste. Are un turn alipit faţadei, având un coif cu lanternă, nava şi sanctuarul sunt boltite. Faţada principală are trei axe şi, la fel ca zidurile navei, este decorată cu pilaştri având capitel ionic. Colţurile navei sunt rotunjite, iar geamurile sunt aşezate în nişe, în manieră asemănătoare bisericii reformate din Mintiu. Altarul principal şi amvonul se încadrează armonios în stilul bisericii. Pictura originală din altarul principal reprezentând Înălţarea la Cer a Sfintei Fecioare, realizată în 1829 de către József Pesky, a fost schimbată, din nefericire, în 1941. Altarele laterale Sf. Ioan Nepomuk şi Sf. Iosif au fost realizate în anul 1911 la Budapesta de către firma „Rétay és Benedek”. Biserica a suferit distrugeri în anul 1944, fiind restaurată abia în 1957. În urma restaurării, biserica a fost pictată de către Gyula Tóth. Odată cu o nouă reamenajare a bisericii, în anul 1980, băncile au fost schimbate. Merită menţionat baptisteriul realizat din piatră în anul 1772, singura piesă păstrată din mobilierul bisericii vechi. Dintre cele trei clopote, cel mai mare şi cel mai mic au fost realizate în 1991, iar cel mijlociu în 1923.