În 1860, după mai puţin de un secol de la construirea primei biserici din piatră a satului, enoriaşii au hotărât construirea unui nou edificiu de cult. Realizarea acestui plan a fost tergiversată pe durata a mai mult de 40 de ani. Astfel, biserica începe să fie construită în anii 1880 şi este terminată în 1903, fiind închinată Sfântului Duh. O contribuţie financiară importantă la construirea uriaşului edificiu de cult au adus-o cei care emigraseră în SUA. Biserica cu o singură navă are două abside laterale rectangulare de mari dimensiuni, care crează impresia unui plan în formă de cruce. Închiderea sanctuarului este poligonală, iar pe faţada de vest s-au adosat două turnuri, despărţite printr-un fronton triunghiular. Intrarea principală, situată pe partea de vest, şi cele două intrări secundare, prin absidele laterale, sunt marcate de un fronton triunghiular şi de un portal semicircular. Turnurile devin octogonale la nivelul superior, fiecare faţă fiind străpunsă de ferestre semicirculare. Fiecare unghi al planului este accentuat prin pilaştri poligonali, de înălţimea navei, prevăzuţi cu acoperiş propriu. Nivelul navei este marcat printr-o cornişă accentuată, decorată motivul arcadei repetate realizat din tencuială.
Biserica are trei clopote, aşezate în turnul-clopotniţă situat spre est, realizate la Timişoara în 1923 şi 1924.