Prin ce poate identificată existenţa unui sit arheologic?
Existenţa unui sit arheologic poate fi identificată pe terenurile arate prin răspândirea la suprafaţă a unui mare număr de fragmente ceramice, oase de animale şi, uneori, a lutului ars ce provine de la pereţii unor construcţii incendiate. Acesta este cazul aşezărilor, care sunt cel mai uşor de surprins. Mult mai greu de identificat sunt cimitirele, care dacă nu sunt tumulare, pot fi identificate doar atunci când au loc intervenţii în sol la adâncimi de 0,40 – 2,00 m.
Ce este un sit arheologic?
Un sit arheologic este un ansamblu de locuire, de înmormântare, de cult, industrial, etc. care se poate pune în legătură cu activitatea umană din trecut.
Care este procedura ce trebuie îndeplinită în cazul apariţiei unei descoperiri arheologice întâmplătoare?
În acest caz este cetăţeanul care a făcut descoperirea are obligaţia legală de a anunţa primarul comunei. Acesta are obligaţia de a anunţa în cel mai scurt timp Oficiul Judeţean de Patrimoniu şi Muzeul Judeţean. De asemenea primarul are obligaţia de asigura paza obiectivului până la sosirea personalului autorizat cu protejarea descoperiri.
Care sunt servituţile pe care le impune un teren cu sarcină arheologică?
Un teren cu sarcină arheologică obligă proprietarul la efectuarea descărcării de sarcină arheologică atunci când se efectuează lucrări care ar duce la deteriorarea valorii istorice a obiectivului. Acestea se referă la lucrări de construcţii, plantări de pomi, viţă de vie sau arături foarte adânci care coboară sub nivelul stratului agricol. Proprietarul nu are restricţii în ce priveşte efectuarea unor lucrări agricole ce se fac la adâncimi la care nu sunt afectate vestigiile arheologice.
Care este procedura în care o instituţie doreşte să efectueze o săpătură arheologică pe terenul unui proprietar?
În acest caz este necesar acordul proprietarului. De asemenea instituţia organizatoarea a cercetării are obligaţia de a acorda despăgubiri proprietarului în funcţie de daunele provocate. Există şi obligaţia legală ca după încheierea cercetării, organizatorii ei să aducă terenul la starea iniţială.
Ce înseamnă un P.U.G?
P.U.G. este un plan urbanistic general pentru un oraş sau o comună care cuprinde o descriere a situaţiei urbanistice existente şi a zonelor de dezvoltare preconizate. Pe planşe desenate sunt marcate extravilanul şi intravilanul localităţii, zonele de parc, locuire şi industriale, precum şi zonele care se vor include în intravilan. Alături de aceste zone sunt marcate conductele de gaz, elecricitate, telefon, puţurile de apă, zonele sanitare şi perimetrele lor de servitute. Din punct de vedere al ocrotirii patrimoniului cultural aceste P.U.G.-uri au o importanţă deosebită, fiindcă sunt marcate pe ele zonele de servitute ale monumentelor istorice şi a siturilor arheologice. În aceste zone orice construcţie necesită un aviz special de la organele abilitate cu protecţia patrimoniului cultural.
La ce instituţii se avizează autorizaţiile de construcţie pentru zonele de servitute ale monumentelor?
Toate procedurile trebuie începute la Direcţiile Judeţene de Cultură Culte şi Patrimoniu. În funcţia de importanţa sitului şi a monumentului avizarea se face de o Comisie Zonală de Monumente sau Comisia Naţională de Arheologie sau de Monumente
Care este diferenţa dintre un sit arheologic şi un monument istoric?
Diferenţa este doar una „convenţională”, situl arheologic este „sub pământ” şi monumentul istoric este „construcţie”. Din punct de vedere al legislaţiei nu există diferenţe, un sit arheologic este în acelaşi timp şi monument istoric şi un monument istoric este în aceleaşi timp şi un sit arheologic.
Ce este o săpătură arheologică?
O săpătură arheologică este o cercetare ştiinţifică prin care se identifică, decopertează şi se documentează un obiectiv care are legătură cu o activitate umană din trecut. Rezultatele cercetării sunt documentaţiile (schiţe, planuri, desene, fotografii, ridicări topografice), pe baza cărora se poate reconstitui la stadiul iniţial obiectivul care este cercetat şi descoperirile arheologice (cultura materială), pe baza cărora se poate reconstitui activitatea umană din trecut. Săpătura arheologică este în multe cazuri singura sursă pentru cunoaşterea istoriei şi în aceleaşi timp furnizează obiecte deosebit de importante şi valoroase pentru expunerea muzeală şi pentru patrimoniul cultural naţional.