Kriva

Este aşezată în zona de întâlnire munţilor Oaş cu marginea sudică a Văii Tisei, la 4 km de centrul raional Hust. Se învecinează cu localităţile Hust, Certij, Cerna, Gorbki, Novo Seliţea.
Suprafaţa teritoriului ce ţine de localitate este 328,2 ha, fiind format din teren muntos ( culmile nordice ale Munţilor Oaş) şi din teren de luncă.
La recesământul din 2004 populaţia localităţii era formată din 1365 locuitori. Dintre aceştia 99% ucraineni şi 1% maghiari. În ce priveşte confesiunile, greco-catolicii reprezintă 70% din populaţia localităţii, pravoslavnici 30%, iar câteva familii aparţin confesiunilor advenţistă şi Martorii lui Iehova. Localitatea are în componenţa sa 1642 de gospodării, grupate pe 7 străzi, toate iluminate. În localitate este introdus gazul.
Clădiri de interes public: Biserica greco-catolică (construită în 1901), Biserica ortodoxă, (construită în 1990), Casa de cultură, Bibliotecă, Poşta, Agenţia telefonică, Jandarmeria, Cabinet ginecologic, grădiniţă, 4 magazine. Pe teritoriul localităţii există o carieră de piatră

Toponime: Muntele Sokoliv Kamenj (cu o peşteră unde se spune că s-au scuns haiducii lui Pintea), Gora Pintea (Muntele lui Pintea), Kovkovo (loc în care până în anii 1970 au existat vii), Piddil, Lisceavo. După legendă denumirea satului vine de la Ivan Krevan.

Din perioada preistorică de pe teritoriul localităţii provine o descoperire deosebită. Pe un mic platou aflat pe panta răsăriteană a muntelui cu vârf stâncos Sokoliv Kamin , într-un vas de mari dimensiuni a fost fost îngropată una din cele mai mari depuneri preistorice din întregul Bazin superior al Tisei. Datată în secolul XIII î. de Chr (Epoca târzie a bronzului), acestea cuprindea 19 de topoare de luptă (cu disc şi spin) şi 8 apărătoare de braţ cu capete spiralate, toate realizate din bronz.
Numele localităţii apare menţionat prima dată la într-un proces din 1378, când teritoriul ei este câştigat de Ladislau şi Lodomer, fiii lui Petru de Kriva., în dauna comiţilor maramureşeni Balc şi Drag. De la 1549 localitatea este pomenită ca fiind în proprietatea baronilor Perényi, ţinând de domeniul Nyaláb. De-alungul timpului sunt menţionate mai multe calamităţi şi invazii ce au afectat grav localitatea. Ele au dus în mai multe cazuri la depopulări dar şi la strămutări ale vetrei localităţii. Cauza acestora este considerată a fi vulnerabilitatea locului în care se afla aşezarea, în “poarta strâmtă “ce o face valea Tisei între Munţii Oaş şi Munţii Vinogradov. Pe seama unor inundaţii ale Tisei este pusă o strămutare a vetrei satului din vale pe locul actual, la poalele dealurilor din stânga Tisei. Aflându-se pe ”un drum de război şi campanii”, locul aşezării era deosebit de expus şi din acest punct de vedere. De exemplu, în primele decenii ale secolului al XVIII după distrugeri grave suferite, satul începe să se repopuleze la 1714, dar cu doar 3 ani mai târziu este complet distrus de o năvălire tătară. Este posibil ca suita de catastrofe suferite de localitate să fie cauza contradicţiei pe care o remarcă I. Szabó între menţionarea localităţii ca find românească (oláh), pe de o parte, iar pe de altă parte în faptul că populaţia sa este aproape în exclusivitate ucrainiană (ruteană).

Sit Kiriva

Navigare


Muzeul Judeţean Satu Mare
Bd. Vasile Lucaciu, Nr. 21
440031, Satu Mare
România
Tel.: 004 0261 737526
Fax.: 004 0261 768761
Email: muzeusm@gmail.com

Detalii Complete
Proiect finanţat
Sigla UE
Pentru informaţii despre celelalte programe finanţate de Uniunea Europeană în România, cât şi pentru informaţii detaliate privind aderarea României la Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi adresa web a Centrului de Informare al Comisiei Europene în România
Acest site web nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Comisiei Europene. Întreaga răspundere asupra corectitudinii şi coerenţei informaţiilor prezentate revine iniţiatorilor site-ului web.