Tarna Mare

Tarna Mare este comuna cea mai nordică a judeţului, situată la poalele Munţilor Oaş, la o distanţă de 60 km la nord-est de Satu Mare, pe ruta DN19, 1C şi DJ109M. Are graniţă cu Ucraina şi un punct de trecere al frontierei, care nu este însă în exploatare.
Comuna situată pe valea pârâului Tarna include patru localităţi: Tarna Mare, Valea Seacă Bocicău şi Văgaş, toate aparţinând în trecut comitatului Ugocea. Majoritatea celor 3718 locuitori este formată din români (89,64%), dar trăiesc aici maghiari (4,54%), romi (4,46%) şi în număr restrâns germani şi slovaci. Comunitatea de izraeliţi a fost numeroasă dar cu ocazia deportărilor din 1944 peste 400 de localnici au fost internaţi în lagăre şi astăzi numai amintirea lor mai trăieşte în comună.
Numele localităţii Tarna Mare provine de la pârâul ce o străbate şi a fost amintită pentru prima dată în anul 1430 (termenul slavic ”tarna” înseamnă spin). Adjectivul mare exprimă relaţia localităţii cu un alt sat, Tarna Mică, situată în Ucraina. A fost localitatea cea mai importantă a zonei, în primul rând datorită locaţiei geografice, întreaga zonă înconjurătoare a fost denumită în trecut Ţinutul Tarna. Începând din secolul XV. a fost domeniul familiei Perényi, iar ulterior apar şi alte familii cu moşii mai mici. Tot de numele principalilor proprietari se leagă colonizarea slovacilor şi a germanilor în secolul XIX. Coloniştii au fost aduşi pentru a da impuls activităţii viticole, miniere şi de exploatare forestieră din localitate, ei provenind majoritar din localităţi mai apropiate şi nu din străinătate. Trasarea graniţei în apropierea localităţii a afectat hotărâtor rolul de centru micro-regional al satului, a ajuns într-o poziţie periferică. Între conurile vulcanice pitoreşti se află Băile Tarna, renumit centru balnear de odinioară, unde numai aleea teilor seculari mai păstrează memoria unei perioade de viaţă balneară prosperă. Apa minerală de aici feroasă, clorurată, carbogazoasă şi sulfuroasă s-a folosit atât pentru cure interne cât şi pentru băi. S-au tratat boli ale stomacului şi ale ficatului, dar şi reumatisme. Pentru revigorarea acestor băi s-au făcut paşi la începutul secolului XXI, dar fără succes. Pe teritoriul Băilor se găseşte tabăra pentru copii, nefuncţională nici aceasta, aflată într-o stare degradată.
Fiind prezente mai multe naţionalităţi, în localitate găsim mai multe lăcaşuri de cult. Cea mai veche şi de dimensiunile cele mai reduse este capela reformată, construită în 1865, cu o clopotniţă din lemn. Biserica ortodoxă datează din 1898 şi este închinată Sfântului Ioan Botezătorul. Iconostasul vechi a fost donat prima dată bisericii din Văgaş, iar ulterior a ajuns la Satu Mare şi face parte dintre obiectele expoziţiei istorice permanente a Muzeului Judeţean Satu Mare. În ţintirimul bisericii sunt înmormântate două personalităţi de seamă ale comunităţii. Athanasie Doroş (intelectual local, care a organizat ocolul silvic local, a înfiinţat bibliotecă şi filială de bancă în localitate, strada principală şi biblioteca îi poartă numele) şi Antoniu Covaci (protopop). Biserica romano-catolică a fost construită între 1904 şi 1906, fiind închinată Inimii lui Isus. În Băile Tarna, în 1870 a fost construită o capelă romano-catolică, închinată Sfântei Ana. În sat se mai găseşte o biserică baptistă.
Tarna Mare a avut la ultimul recensământ (2002) 1936 de locuitori.
Văgaş este un cătun depopulat, cu numai 6 locuitori. Numele înseamnă tăietură, deschizătură. A devenit localitate separată în anii ’50, în 1937 fiind construită aici şi o biserică ortodoxă. Biserica şi clădirile vechi sunt ruinate, numai câteva case aflându-se în stare locuibilă.

Arheologie:

Navigare


Muzeul Judeţean Satu Mare
Bd. Vasile Lucaciu, Nr. 21
440031, Satu Mare
România
Tel.: 004 0261 737526
Fax.: 004 0261 768761
Email: muzeusm@gmail.com

Detalii Complete
Proiect finanţat
Sigla UE
Pentru informaţii despre celelalte programe finanţate de Uniunea Europeană în România, cât şi pentru informaţii detaliate privind aderarea României la Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi adresa web a Centrului de Informare al Comisiei Europene în România
Acest site web nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Comisiei Europene. Întreaga răspundere asupra corectitudinii şi coerenţei informaţiilor prezentate revine iniţiatorilor site-ului web.