Batarci
Unelte Document
Versiune Tipăribilă
Trimite adr. prin mail
Comuna Batarci este situată în partea nord-vestică a judeţului, aproape de graniţa cu Ucraina, la o distanţă de 52 km de Satu Mare. În afară de Batarci, comuna mai cuprinde localităţile Comlăuşa, Şirlău şi Tămăşeni. Toate aceste localităţi au făcut parte din vechiul comitat Ugocea, care s-a desfiinţat după primul război mondial, iar partea revenită României a fost alipită judeţului Satu Mare.
Populaţia comunei în 2002 era de 3740 locuitori, dintre care români 89,38%, maghiari 10,58% şi 0,04% de alte naţionalităţi.
Documente din secolul al XIII-lea şi chiar de la începutul secolului al XIV-lea descriu teritoriul ca fiind o pădure întinsă, cu puţine aşezări umane. Începând cu secolul al XIV-lea, mai ales în cea de a doua jumătate, încep să fie menţionate în documente tot mai multe sate. În 1378, când domeniul cu centrul la cetatea Nyaláb (lângă Korolevo) este dăruit voievozilor Drag şi Ioan, sunt atestate documentar şi localităţile Batarci şi Comlăuşa, ca sate locuite de români. În anul 1405, cele două sate, împreună cu întreg domeniul din care făceau parte intră în proprietatea familiei Perényi, cei mai stabili şi mai puternici dintre moşierii locali.
În 1909-1910 se stabilesc în Batarci 58 de familii germane, de origine din Galiţia, care cumpăraseră o parte a satului de la moşierul evreu Weiss. În anul 1925, în sat funcţiona o şcoală înfiinţată de nou-veniţi, care adăpostea şi o capelă aparţinând cultului romano-catolic. Interesant este faptul că aceştia nu învaţă nici limba vorbită de localnici, româna, nici cea a administraţiei, maghiara, folosind doar germana şi slava. Drept urmare, populaţia germană nu se integrează în cadrul comunităţii locale şi părăseşte în masă zona odată cu armata germană, în anul 1944. Singura familie germană rămasă în localitate este deportată un an mai târziu în URSS.
Comuna este predominant agrară, ocupaţiile cele mai importante fiind pomicultura şi cultura căpşunilor. În cadrul pomiculturii predomină cultura prunelor, comuna fiind o zonă tradiţională producătoare de pălincă. O parte importantă a forţei de muncă din comună (fenomen tipic pentru întreaga zonă a Oaşului) lucrează peste hotarele ţării.
Comuna face parte, alături de alte 10 comune din Microregiunea Oaş, înfiinţată în 2006.
Populaţia comunei în 2002 era de 3740 locuitori, dintre care români 89,38%, maghiari 10,58% şi 0,04% de alte naţionalităţi.
Documente din secolul al XIII-lea şi chiar de la începutul secolului al XIV-lea descriu teritoriul ca fiind o pădure întinsă, cu puţine aşezări umane. Începând cu secolul al XIV-lea, mai ales în cea de a doua jumătate, încep să fie menţionate în documente tot mai multe sate. În 1378, când domeniul cu centrul la cetatea Nyaláb (lângă Korolevo) este dăruit voievozilor Drag şi Ioan, sunt atestate documentar şi localităţile Batarci şi Comlăuşa, ca sate locuite de români. În anul 1405, cele două sate, împreună cu întreg domeniul din care făceau parte intră în proprietatea familiei Perényi, cei mai stabili şi mai puternici dintre moşierii locali.
În 1909-1910 se stabilesc în Batarci 58 de familii germane, de origine din Galiţia, care cumpăraseră o parte a satului de la moşierul evreu Weiss. În anul 1925, în sat funcţiona o şcoală înfiinţată de nou-veniţi, care adăpostea şi o capelă aparţinând cultului romano-catolic. Interesant este faptul că aceştia nu învaţă nici limba vorbită de localnici, româna, nici cea a administraţiei, maghiara, folosind doar germana şi slava. Drept urmare, populaţia germană nu se integrează în cadrul comunităţii locale şi părăseşte în masă zona odată cu armata germană, în anul 1944. Singura familie germană rămasă în localitate este deportată un an mai târziu în URSS.
Comuna este predominant agrară, ocupaţiile cele mai importante fiind pomicultura şi cultura căpşunilor. În cadrul pomiculturii predomină cultura prunelor, comuna fiind o zonă tradiţională producătoare de pălincă. O parte importantă a forţei de muncă din comună (fenomen tipic pentru întreaga zonă a Oaşului) lucrează peste hotarele ţării.
Comuna face parte, alături de alte 10 comune din Microregiunea Oaş, înfiinţată în 2006.
