Comuna
aparţinătoare cândva comitatului Ugocea se află în Câmpia Ugocei, în imediata
apropiere a frontierei cu Ucraina, atinsă şi de cursul râului Tur, la 36 km
spre nord de Satu Mare pe şoseaua DN19 (E81). Poate fi accesată şi pe cale
ferată pe linia Satu Mare – Halmeu. Deţine teritorii din Rezervaţia Naturală a
râului Tur, cea mai extinsă arie protejată din judeţ, astfel şi comuna
Porumbeşti a devenit membru în Asociaţia Microregională EcoNaTur, după ce în
2005 s-a desprins din comuna Halmeu. Astfel cele două localităţi, Porumbeşti şi
Cidreag au format o unitate administrativă separată. Populaţia comunei noi a
fost de 2585 locuitori în 2002, din care 81,18% s-au declarat maghiari, 16,59%
români şi 1,81% romi, în număr mai mic fiind prezenţi şi germani şi ucraineni.
Economia din
comună se poate caracteriza prin predominanţa activităţilor agricole. Se
remarcă întinsele culturi de căpşuni şi apar şi vii pe teritorii mai întinse.
Heleşteele din hotarul comunei constituie un punct de atracţie îndeosebi pentru
pescarii sportivi – se urmăreşte viitoarea dezvoltare a zonei respective.
Valorile peisagistice transformă şi întinsele păduri de stejar şi braţele
moarte de pa malul drept al Turului în atracţii turistice valoroase.
Localitatea
Porumbeşti este atestată documentar în 1274, sub denumirea ”terra Kukymus”, Satul Porumbesti
şi-a primit numele de la arbustul porumbar, foarte răspândit în hotarul
aşezării. Primii proprietari
atestaţi este Tamás din neamul Káta, după care urmează familia Surányi, descendent
tot din neamul Káta. Între 1650 şi 1750 a urmat un secol al distrugerilor în
istoria satului, fiind prădat de turci şi polonezi, incendiat de curuţi,
austrieci şi de tătari în 1717. Pentru înlocuirea populaţiei, începând din
secolul XVII au fost aduşi colonişti ruteni şi slovaci, ei formând majoritatea
populaţiei în a doua jumătate a secolului respectiv. În acelaşi secol
proprietarul principal devine familia Rátonyi, după care prin succesiune revine familiei Surányi, dar şi familia
Perényi obţine domenii extinse în localitate.
În secolul XIX.
şi XX. s-a înregistrat o dinamică remarcabilă a populaţiei, au sosit în număr
însemnat locuitori izraeliţi, iar dintre localnici mulţi au emigrat peste
Oceanul Atlantic. Rutenii greco-catolici şi-au schimbat identitatea destul de
repede, păstrând însă religia. Populaţia localităţii este de 1523 locuitori (în
2002).
Cea mai veche
clădire din aşezare este biserica romano-catolică, construită probabil în
secolul XIV. Numai sanctuarul s-a păstrat din această perioadă, în urma
distrugerilor biserica, în special naosul, a fost reconstruită de baronul Imre
Perényi în 1767. Turnul a fost adăugat clădirii în anul 1833 cu sprijinul lui
Emerenczia Bogárdy (comemorată de o placă aşezată pe peretele turnului). Pe
picturile altarului apare sfântul ocrotitor al bisericii, Sfântul Emeric.
Biserica
greco-catolică s-a construit între 1831-37, iconostasul fiind adus de la
Mukacevo. Are hramul Naşterea Maicii Domnului.
Capela
greco-catolică, închinată Buneivestiri datează din 1831 şi a fost loc renumit
de pelerinaj, de care se leagă vedenii ale Sfântei Maria.
În Porumbeşti
s-a născut pianistul şi compozitorul Ákos Buttykai (1871-1935) şi tot aici a
fost înmormântat pictorul Jenő Jendrassik (1860-1919).
Monumente:
- Porumbeşti - Biserica greco-catolică „Înălţarea Domnului”
- Porumbeşti - Biserica romano-catolică „Sf. Emeric”