Gherţa Mică
Unelte Document
Versiune Tipăribilă
Trimite adr. prin mail
Aşezată în partea de est a zonei Ugocea, la poalele culmilor Palna şi Frasin, localitatea Gherţa Mică se învecinează spre est cu Călineşti Oaş, Lechinţa şi Coca, la sud-vest cu Livada şi Turulung-Vii, la vest cu Gherţa Mare, la nord cu Cămărzana.
Dintre toponimele locului amintim: Palna, Frasin, valea Şugatag, Ursoiul, Ascuţita, Cetăţeaua, Dealul Pustiu.
Cele mai vechi atestări documentare ale localităţii Gherţa datează din anul 1342 (Gerche), 1393 (Gerch, Geerche Maior et Minor). În anul 1405 localitatea apare sub forma Gherţa de Sus (Felsewgercze). Tot din acest an datează un document al conventului mănăstirii din Lelesz (azi Slovacia), prin care Perényi Péter primea cetatea Nyaláb cu posesiunile Turulung şi cele două Gherţe româneşti (Geerche Wolachalis).
În anul 1567 este amintit un voievod în fruntea satului, situaţie care persistă şi în secolul al XVIII-lea, când, în anul 1723 sunt atestaţi Filip Fatyu şi Teodor Turczy ca voievozi ai Gherţei Mici.
Despre rolul lor în viaţa satului avem mărturia impresionantă a lui Tămaş Ştreangu de 78 de ani, datând din 1940: „Tata tatii, Ştrangu Mnihai cel Mare, o fost voivod, iel o scos D’erţa <Gherţa> Mnică di la grofi, c-o fost a grofului. Iel scote pe iobagi să lucre la domni”.
În anul 1748, Gherţa Mică avea 37 de persoane plătitoare de impozit, fiind devansată de Gherţa Mare, cu 92 de persoane. La sfârşitul secolului al XVIII-lea (1792) în Gherţa Mică trăiau 588 de locuitori.
În anul 1930 în Gherţa Mică trăiau 1747 români, 19 maghiari, 46 de evrei şi 12 ţigani.
Astăzi în Gherţa Mică locuiesc 3255 de persoane, dintre care 98,6% români, 0,8% maghiari, 0,5% ţigani şi 3 germani. Distribuţia confesională a locuitorilor este următoarea: 77,6 % ortodocşi, 20,3 % penticostali, 0,6% adventişti, 1,5% aparţinând altor culte religioase.
Dintre evenimentele memorabile ale localităţii amintim faptul că în primul război mondial au fost mobilizaţi 339 de bărbaţi, din care 26 au murit pe diferitele câmpuri de luptă. Tot primului război mondial îşi datorează notorietatea unul din fiii satului, Rodion Markovits (15 iulie 1884–27 august 1948), participant la lupte şi care a scris o carte celebră în epocă: „Garnizoana din Siberia”, cuprinzând amintirile vieţii de prizonier de război în Rusia (1916–1922). Casa în care s-a născut se păstrează şi astăzi.
La Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 a participat din Gherţa Mică, Zbona Vasile, agricultor.
Dintre toponimele locului amintim: Palna, Frasin, valea Şugatag, Ursoiul, Ascuţita, Cetăţeaua, Dealul Pustiu.
Cele mai vechi atestări documentare ale localităţii Gherţa datează din anul 1342 (Gerche), 1393 (Gerch, Geerche Maior et Minor). În anul 1405 localitatea apare sub forma Gherţa de Sus (Felsewgercze). Tot din acest an datează un document al conventului mănăstirii din Lelesz (azi Slovacia), prin care Perényi Péter primea cetatea Nyaláb cu posesiunile Turulung şi cele două Gherţe româneşti (Geerche Wolachalis).
În anul 1567 este amintit un voievod în fruntea satului, situaţie care persistă şi în secolul al XVIII-lea, când, în anul 1723 sunt atestaţi Filip Fatyu şi Teodor Turczy ca voievozi ai Gherţei Mici.
Despre rolul lor în viaţa satului avem mărturia impresionantă a lui Tămaş Ştreangu de 78 de ani, datând din 1940: „Tata tatii, Ştrangu Mnihai cel Mare, o fost voivod, iel o scos D’erţa <Gherţa> Mnică di la grofi, c-o fost a grofului. Iel scote pe iobagi să lucre la domni”.
În anul 1748, Gherţa Mică avea 37 de persoane plătitoare de impozit, fiind devansată de Gherţa Mare, cu 92 de persoane. La sfârşitul secolului al XVIII-lea (1792) în Gherţa Mică trăiau 588 de locuitori.
În anul 1930 în Gherţa Mică trăiau 1747 români, 19 maghiari, 46 de evrei şi 12 ţigani.
Astăzi în Gherţa Mică locuiesc 3255 de persoane, dintre care 98,6% români, 0,8% maghiari, 0,5% ţigani şi 3 germani. Distribuţia confesională a locuitorilor este următoarea: 77,6 % ortodocşi, 20,3 % penticostali, 0,6% adventişti, 1,5% aparţinând altor culte religioase.
Dintre evenimentele memorabile ale localităţii amintim faptul că în primul război mondial au fost mobilizaţi 339 de bărbaţi, din care 26 au murit pe diferitele câmpuri de luptă. Tot primului război mondial îşi datorează notorietatea unul din fiii satului, Rodion Markovits (15 iulie 1884–27 august 1948), participant la lupte şi care a scris o carte celebră în epocă: „Garnizoana din Siberia”, cuprinzând amintirile vieţii de prizonier de război în Rusia (1916–1922). Casa în care s-a născut se păstrează şi astăzi.
La Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 a participat din Gherţa Mică, Zbona Vasile, agricultor.
