Korolevo - Cetatea Nyaláb

Ruinele cetăţii medievale sunt încă vizibile pe dealul din apropierea localităţii Korolevo, cu o înălţime de aproximativ 42 m. Poziţia fortificaţiei asigură o vizibilitate sporită asupra întregii văi a Tisei şi a deschiderii acesteia spre zona de câmpie, conferind cetăţii o calitate strategică de necontestat.
Cetatea s-a construit pe locul unei rezidenţe regale de vânătoare, care era în acelaşi timp centrul domeniului de pădure al regelui. În 1262, când aceasta este menţionată sub forma domus regalis, fortificaţia încă nu exista. Perioada de construcţie a cetăţii se plasează, cel mai probabil, la sfârşitul secolului al XIII-lea.
Nyalab este una dintre puţinele cetăţi regale din zonă, şi singura cunoscută în această perioadă în comitatul Ugocea. Rangul de castelan al cetăţii era deţinut mereu de comitele de comitat. La începutul secolului al XIV-lea, nobilii care refuzau să se supună regelui „străin” Carol Robert de Anjou, au asediat şi au distrus cetatea regală Nyaláb, care a fost însă reconstruită la scurt timp după aceasta. În 1378, domeniul cu centrul la Nyalab este dăruit de rege familiei nobiliare a Drăgoşeştilor, care rămân doar pentru scurt timp proprietarii cetăţii. În 1405, regele donează domeniul cu toate apartenenţele sale familiei Perényi, aflată în plină ascensiune socială, proprietarii moşiei până în secolul XX.
Cetatea a fost supusă mai multor asedii, dar nu a fost niciodată ocupată. În 1514, în timpul răscoalei conduse de Gheorghe Doja, armata nobililor mici din regiune s-a revoltat împotriva baronilor locali, familia Perényi. Unul dintre pricipalele obiective era cucerirea cetăţii Nyalab, care a fost însă imposibilă. Un nou asediu al cetăţii are loc în 1661, de data aceasta de către trupele otomane, care a avut acelaşi rezultat. 10 ani mai târziu, în timpul răscoalei nobiliare antihabsburgice conduse de Wesselenyi, cetatea este distrusă din ordinul împăratului Leopold, şi nu mai este reconstruită.
Planul cetăţii are o formă destul de neregulată, urmând limitele naturale ale platoului de deal. Primul nivel de fortificaţie, format din şanţ şi val, este dublat pe colţul de sud-est de un inel de fortificaţie care începe în dreptul intrării şi se încheie pe latura dinspre est. Zidul care formează cel de al doilea nivel de fortificaţie este realizat din piatră nefasonată, legată cu mortar, şi urmează un plan neregulat format din trei colţuri drepte şi unul rotunjit. Elevaţia se păstrează cel mai complet pe latura de nord-est, unde este vizibilă atât din interior, cât şi din exterior. Pe laturile de nord şi nord-vest, elevaţia se păstrează parţial, doar la nivelul fundaţiilor. Restul suprafeţei păstrează doar fragmente minuscule de zidărie. În interiorul incintei, spre nord-est şi sud-vest sunt vizibile denivelări care sugerează existenţa anterioară a unor clădiri din piatră.
În vara anului 2007, au avut loc la cetate cercetări arheologice, ale căror rezultate se află în curs de publicare.