Korolevo
Versiune Tipăribilă
Trimite adr. prin mail
Localitatea
este situată pe valea Tisei, la o distanţă de 10 km de oraşul
Vinogradovo, într-un peisaj impresionant, dominat de înălţimile
regiunii viticole Vinogradovo şi ale munţilor Oaşului.
Conform recensământului din 2001, în Korolevo locuiesc 8147 de persoane, dintre care 93,7% s-au declarat de etnie ucraineană, iar 6,3% de etnie maghiară. Populaţia ucraineană este afiliată cultului greco-catolic, în timp ce dintre maghiari majoritatea sunt romano-catolici (5,6% din totalul populaţiei) şi o parte mai redusă urmează cultul protestant (0,7% din totalul populaţiei).
Istoria localităţii este determinată de existenţa, în apropierea sa, a cetăţii Nyaláb, centru zonal important pe tot parcursul evului mediu. Cetatea, centrul domeniului regal de pădure din zonă, a fost construită pe locul unei rezidenţe regale de vânătoare, menţionată documentar pentru prima dată în anul 1262, ca domus regalis (casa regelui). În 1272, satul de la poalele dealului cetăţii, locuit în acea perioadă de oaspeţi regali de origine flandreză, apare în documente în forma Felszasz. Ulterior, se încetăţeneşte denumirea de Királyháza, care apare în diverse forme alterate în documentele de limbă latină: Kyralhaza (1355), Kiralhoza, Kiraly Haza.
Fiind locuit de oaspeţi regali, satul este înzestrat cu privilegii încă din timpul regelui Ştefan al V-lea. Locuitorii aveau totuşi unele obligaţii, dintre care cea mai importantă era aprovizionarea cu vin a cetăţii Nyalab. În 1378, Korolevo, odată cu întreg domeniul Nyaláb, este dăruit de rege familiei nobiliare a Drăgoşeştilor, care nu mai respectă caracterul privilegiat al aşezării. În consecinţă, locuitorii de origine germană preferă să părăsească treptat satul, până la dispariţia lor totală în secolul al XVI-lea. În locul acestora, Drăgoşeştii încurajează aşezarea în zonă a populaţiei ucrainene.
În 1405, domeniul Nyaláb, care includea şi localitatea Korolevo, intră în proprietatea familiei Perényi, în lipsa descendenţilor direcţi ai Drăgoşeştilor. În scurt timp, una dintre ramurile colaterale ale familiei Drăgoşeştilor, reprezentată de Balc, revendică dreptul de moştenire asupra domeniului, declanşând astfel un conflict juridic de lungă durată cu familia Perényi. În cele din urmă, dreptul de proprietate revine familiei Perényi, care rămân principalii moşieri din zonă până la începutul secolului XX.
Localitatea este grav afectată în 1657 de pătrunderea în zonă a armatei polone aflate în urmărirea armatei principelui Gheorghe Rakoczi II, iar 4 ani mai târziu de atacurile oastei turceşti, care urmărea ocuparea cetăţii Nyalab. Ultima năvălire a tătarilor, în anul 1717, a provocat grave distrugeri satului, iar 58 de locuitori au fost luaţi prizonieri.
În secolul al XIX-lea, Korolevo este înzestrat cu blazon. Câmpul blazonului conţine, de o parte şi de alta a scutului, reprezentările unei cetăţi şi ale unei capele, iar în centru un porumbel, simbolul Sfântului Duh, şi un peşte, simbol al bogăţiei.
În perioada modernă şi contemporană, în localitate existau, în afară de ucraineni şi maghiari, puternice comunităţi evreieşti şi cehe. În 1920, numărul acestora ajungea la 437, respectiv 208 persoane.
Localitatea Korolevo este bogată în obiective turistice cu valoare de monument istoric: ruinele cetăţii Nyaláb, castelul familiei Perényi, biserica romano-catolică, cea greco-catolică şi cea reformată.
Cetăţi
Arheologie
Paleolitic - Cetatea Nyaláb
- Evul mediu - Cetatea Nyaláb
