Porumbeşti

Unelte Document

Comuna aparţinătoare cândva comitatului Ugocea se află în Câmpia Ugocei, în imediata apropiere a frontierei cu Ucraina, atinsă şi de cursul râului Tur, la 36 km spre nord de Satu Mare pe şoseaua DN19 (E81). Poate fi accesată şi pe cale ferată pe linia Satu Mare – Halmeu. Deţine teritorii din Rezervaţia Naturală a râului Tur, cea mai extinsă arie protejată din judeţ, astfel şi comuna Porumbeşti a devenit membru în Asociaţia Microregională EcoNaTur, după ce în 2005 s-a desprins din comuna Halmeu. Astfel cele două localităţi, Porumbeşti şi Cidreag au format o unitate administrativă separată. Populaţia comunei noi a fost de 2585 locuitori în 2002, din care 81,18% s-au declarat maghiari, 16,59% români şi 1,81% romi, în număr mai mic fiind prezenţi şi germani şi ucraineni.

Economia din comună se poate caracteriza prin predominanţa activităţilor agricole. Se remarcă întinsele culturi de căpşuni şi apar şi vii pe teritorii mai întinse. Heleşteele din hotarul comunei constituie un punct de atracţie îndeosebi pentru pescarii sportivi – se urmăreşte viitoarea dezvoltare a zonei respective. Valorile peisagistice transformă şi întinsele păduri de stejar şi braţele moarte de pa malul drept al Turului în atracţii turistice valoroase.

Localitatea Porumbeşti este atestată documentar în 1274, sub denumirea ”terra Kukymus”, Satul Porumbesti şi-a primit numele de la arbustul porumbar, foarte răspândit în hotarul aşezării. Primii proprietari atestaţi este Tamás din neamul Káta, după care urmează familia Surányi, descendent tot din neamul Káta. Între 1650 şi 1750 a urmat un secol al distrugerilor în istoria satului, fiind prădat de turci şi polonezi, incendiat de curuţi, austrieci şi de tătari în 1717. Pentru înlocuirea populaţiei, începând din secolul XVII au fost aduşi colonişti ruteni şi slovaci, ei formând majoritatea populaţiei în a doua jumătate a secolului respectiv. În acelaşi secol proprietarul principal devine familia Rátonyi, după care prin succesiune revine familiei Surányi, dar şi familia Perényi obţine domenii extinse în localitate.

În secolul XIX. şi XX. s-a înregistrat o dinamică remarcabilă a populaţiei, au sosit în număr însemnat locuitori izraeliţi, iar dintre localnici mulţi au emigrat peste Oceanul Atlantic. Rutenii greco-catolici şi-au schimbat identitatea destul de repede, păstrând însă religia. Populaţia localităţii este de 1523 locuitori (în 2002).

Cea mai veche clădire din aşezare este biserica romano-catolică, construită probabil în secolul XIV. Numai sanctuarul s-a păstrat din această perioadă, în urma distrugerilor biserica, în special naosul, a fost reconstruită de baronul Imre Perényi în 1767. Turnul a fost adăugat clădirii în anul 1833 cu sprijinul lui Emerenczia Bogárdy (comemorată de o placă aşezată pe peretele turnului). Pe picturile altarului apare sfântul ocrotitor al bisericii, Sfântul Emeric.

Biserica greco-catolică s-a construit între 1831-37, iconostasul fiind adus de la Mukacevo. Are hramul Naşterea Maicii Domnului.

Capela greco-catolică, închinată Buneivestiri datează din 1831 şi a fost loc renumit de pelerinaj, de care se leagă vedenii ale Sfântei Maria.

În Porumbeşti s-a născut pianistul şi compozitorul Ákos Buttykai (1871-1935) şi tot aici a fost înmormântat pictorul Jenő Jendrassik (1860-1919).

Monumente:

Arheologie:

Porumbeşti - Tagul lui Roman