Turulung
Unelte Document
Versiune Tipăribilă
Trimite adr. prin mail
Comuna se situează în Câmpia Ugocei, la confluenţa pârâului Turţ cu râul Tur, la o distanţă de 25 de km spre nord-est de reşedinţa judeţului, fiind traversată de o arteră rutieră importantă, drumul E81. Trei localităţi formează unitatea administrativă: Turulung, Drăguşeni şi Turulung Vii. Populaţia de 3845 locuitori s-a declarat în proporţie de 55,34% de naţionalitate maghiară, 31,88% română, rromii deţin 9,1%, germanii şi şvabii 3,56% şi în număr mic trăiesc aici şi ucraineni.
Turulung este centrul comunei şi cea mai mare dintre localităţi (2431 locuitori în 2002). Localitatea este cunoscută încă din 1216, fiind menţionată în Registrul Catolic din Oradea ca aparţinând comitatului Satu Mare. Invazia tătarilor din 1241 a depopulat satul, dar viaţa s-a întors destul de repede în localitate. După mai mulţi proprietari, la sfârşitul secolului al XIV-lea a devenit proprietatea familiei Perényi prin donaţie regală. Aceeaşi familie va cere şi va obţine de la curtea regală arondarea satului la comitatul Ugocea. Până la desfiinţarea comitatului, Turulung va rămâne parte integrantă a acestuia. Familia Perényi a menţinut acest sat în proprietatea sa pentru multe secole, fiind o familie importantă a Ungariei medievale, iar membrii săi s-au succedat ca şi comiţi din Ugocea. Castelul din centrul satului a aparţinut aceleiaşi familii.
Documente din secolul al XIV-lea menţionează Turulungul ca un sat prosper, cu mulţi locuitori, dar repetatele atacuri din secolele următoare (polonezi, turci, tătari, războiul de independenţă al lui Francisc Rákóczi II) şi epidemiile inevitabile după aceste năvăliri au decimat populaţia. S-au infiltrat ruteni în locul celor pieriţi, iar ulterior au fost colonizaţi şi şvabi în localitate. În secolul al XIX-lea a apărut şi comunitatea izraelită, numărul lor ridicat este dovedit de faptul că deja la sfârşitul secolului al XIX-lea există sinagogă în sat. Această comunitate a dispărut total după deportările din al doilea război mondial. La începutul secolului XX un număr însemnat de localnici a ales calea emigrării spre America, foarte mulţi stabilindu-se definitiv peste ocean, dar cei întorşi au cumpărat terenuri mari din banii aduşi (urmând să le piardă peste câteva decenii la colectivizare).
Războaiele mondiale, mai ales cel de-al doilea au perturbat viaţa localităţii. S-a dat chiar şi o mică bătălie în apropierea satului, focul de artilerie a cauzat pagube în mai multe clădiri, între care şi biserica romano-catolică, iar ulterior a urmat deportarea localnicilor germani în URSS.
Clădirea cea mai remarcabilă este castelul familiei Perényi, astăzi aparţinând şcolii din localitate. Un conac existent în sat a fost descris deja în secolele XIV-XVI (a călătorit pe aici şi a scris despre conac şi renumitul cronicar turc Evlija Celebi), dar construcţia actuală, cu elemente de arhitectură romantică datează dintr-o perioadă ulterioară. Etajul a fost construit probabil în secolul al XIX-lea de conţii Hessenstein, care au cumpărat castelul de la familia Perényi. Dintre biserici cea mai importantă este cea romano-catolică, construită cu sprijinul familiei Perényi între 1814-27, cu titlul Adormirea Maici Domnului. Mai pot fi vizitate biserica reformată, cu turn din lemn datând din secolul al XVIII-lea, biserica greco-catolică, cu hramul Sfântul Gheorghe, construită între 1868 şi 1903. Pe drumul spre Turulung Vii, pe un deal se găseşte Capela Donat, construită de comunitatea şvăbească în 1850. O notă aparte din interiorul capelei este tabernaculul rotativ. Capela Sfântul Ioan Nepomuk se află lângă curtea lui Sándor Tepfenhart, data exactă a construiri nu se cunoaşte, dar în 1853 a existat deja.
Comuna este cunoscută în judeţ despre faptul că aici s-au născut fostul şi actualul episcop romano-catolic de Satu Mare, Pál Reizer (1943-2002, casa natală fiind marcată cu o placă comemorativă) şi Jenő Schönberger.
Turulung este centrul comunei şi cea mai mare dintre localităţi (2431 locuitori în 2002). Localitatea este cunoscută încă din 1216, fiind menţionată în Registrul Catolic din Oradea ca aparţinând comitatului Satu Mare. Invazia tătarilor din 1241 a depopulat satul, dar viaţa s-a întors destul de repede în localitate. După mai mulţi proprietari, la sfârşitul secolului al XIV-lea a devenit proprietatea familiei Perényi prin donaţie regală. Aceeaşi familie va cere şi va obţine de la curtea regală arondarea satului la comitatul Ugocea. Până la desfiinţarea comitatului, Turulung va rămâne parte integrantă a acestuia. Familia Perényi a menţinut acest sat în proprietatea sa pentru multe secole, fiind o familie importantă a Ungariei medievale, iar membrii săi s-au succedat ca şi comiţi din Ugocea. Castelul din centrul satului a aparţinut aceleiaşi familii.
Documente din secolul al XIV-lea menţionează Turulungul ca un sat prosper, cu mulţi locuitori, dar repetatele atacuri din secolele următoare (polonezi, turci, tătari, războiul de independenţă al lui Francisc Rákóczi II) şi epidemiile inevitabile după aceste năvăliri au decimat populaţia. S-au infiltrat ruteni în locul celor pieriţi, iar ulterior au fost colonizaţi şi şvabi în localitate. În secolul al XIX-lea a apărut şi comunitatea izraelită, numărul lor ridicat este dovedit de faptul că deja la sfârşitul secolului al XIX-lea există sinagogă în sat. Această comunitate a dispărut total după deportările din al doilea război mondial. La începutul secolului XX un număr însemnat de localnici a ales calea emigrării spre America, foarte mulţi stabilindu-se definitiv peste ocean, dar cei întorşi au cumpărat terenuri mari din banii aduşi (urmând să le piardă peste câteva decenii la colectivizare).
Războaiele mondiale, mai ales cel de-al doilea au perturbat viaţa localităţii. S-a dat chiar şi o mică bătălie în apropierea satului, focul de artilerie a cauzat pagube în mai multe clădiri, între care şi biserica romano-catolică, iar ulterior a urmat deportarea localnicilor germani în URSS.
Clădirea cea mai remarcabilă este castelul familiei Perényi, astăzi aparţinând şcolii din localitate. Un conac existent în sat a fost descris deja în secolele XIV-XVI (a călătorit pe aici şi a scris despre conac şi renumitul cronicar turc Evlija Celebi), dar construcţia actuală, cu elemente de arhitectură romantică datează dintr-o perioadă ulterioară. Etajul a fost construit probabil în secolul al XIX-lea de conţii Hessenstein, care au cumpărat castelul de la familia Perényi. Dintre biserici cea mai importantă este cea romano-catolică, construită cu sprijinul familiei Perényi între 1814-27, cu titlul Adormirea Maici Domnului. Mai pot fi vizitate biserica reformată, cu turn din lemn datând din secolul al XVIII-lea, biserica greco-catolică, cu hramul Sfântul Gheorghe, construită între 1868 şi 1903. Pe drumul spre Turulung Vii, pe un deal se găseşte Capela Donat, construită de comunitatea şvăbească în 1850. O notă aparte din interiorul capelei este tabernaculul rotativ. Capela Sfântul Ioan Nepomuk se află lângă curtea lui Sándor Tepfenhart, data exactă a construiri nu se cunoaşte, dar în 1853 a existat deja.
Comuna este cunoscută în judeţ despre faptul că aici s-au născut fostul şi actualul episcop romano-catolic de Satu Mare, Pál Reizer (1943-2002, casa natală fiind marcată cu o placă comemorativă) şi Jenő Schönberger.
