Salanki
Document tools
Printable version
Send as email
Localitatea se află la 18 km nord de Vinogradiv (Nagyszőllős), pe cursul pârâurilor Borza (Borzsa) şi Salva (Szalva), în zonă de şes.
Numărul locuitorilor este de 3112 din care 98% sunt maghiari, şi 2% ucraineni. Jumătatea locuitorilor este de religie calvină, iar cealaltă jumătate greco-catolică.
Prima menţiune a satului este din anul 1332 în registrele dijmei papale. Localitatea a fost în posesia neamului Gut-Keled, ramura Kun de Rozsály. În lipsa descendenţilor, familia a dispărut în cursul secolului al XVII-lea, astfel, satul a ajuns în posesia familiei Barkóczy, iar la începutul secolului al XVIII-lea, prin căsătorie, la familia Károlyi. Satul a fost ars în iunie 1657, în cursul expediţiei de răzbunare armatei poloneze împotriva principelui Transilvaniei Gheorghe Rákoczi al II-lea. Satul este cunoscut ca locul ultimei diete a curuţilor organizate între 11 şi 18 februarie 1711. Principele Francisc Rákoczi al II-lea de aici a pornit în Polonia, ca, datorită păcii încheiate, să nu mai întoarcă în ţară.
Satul a fost ars din nou în 1717 de tătari, cu această ocazie şi castelul de la margine a fost devastat, nefiind reconstruit ulterior.
Obiective turistice: biserica reformată gotică şi curia Zselinszky (sec. 19).
Numărul locuitorilor este de 3112 din care 98% sunt maghiari, şi 2% ucraineni. Jumătatea locuitorilor este de religie calvină, iar cealaltă jumătate greco-catolică.
Prima menţiune a satului este din anul 1332 în registrele dijmei papale. Localitatea a fost în posesia neamului Gut-Keled, ramura Kun de Rozsály. În lipsa descendenţilor, familia a dispărut în cursul secolului al XVII-lea, astfel, satul a ajuns în posesia familiei Barkóczy, iar la începutul secolului al XVIII-lea, prin căsătorie, la familia Károlyi. Satul a fost ars în iunie 1657, în cursul expediţiei de răzbunare armatei poloneze împotriva principelui Transilvaniei Gheorghe Rákoczi al II-lea. Satul este cunoscut ca locul ultimei diete a curuţilor organizate între 11 şi 18 februarie 1711. Principele Francisc Rákoczi al II-lea de aici a pornit în Polonia, ca, datorită păcii încheiate, să nu mai întoarcă în ţară.
Satul a fost ars din nou în 1717 de tătari, cu această ocazie şi castelul de la margine a fost devastat, nefiind reconstruit ulterior.
Obiective turistice: biserica reformată gotică şi curia Zselinszky (sec. 19).
